Există multe
felui de a te naşte, dar şi mai multe feluri de a muri.
Poţi să te naşti
la termen şi să nu ai nici pe dracu’. Obstetriciana îţi dă
notă mare, vin rudele, prietenii şi colegii mamei tale la maternitate şi o
felicită (şi pe mamă, şi pe maternitate), după aceea şi acasă, îl felicită şi pe tată că a avut
gene bune şi a ştiut să dea cu trompa la timpul potrivit (adică când a ştiut nevasta că el trebuie să ştie). Creşti cu jucării cu toptanul, te duci la o şcoală privată, faci şi pian şi
franceză cu profesori particulari, apoi ajungi la
colegiu, tragi tare că te împing şi ai tăi de la spate, dacă nu, te ameninţă că
te trimit la Oxford (de fapt,
te trimiteau ei mai demult dacă nu intervenea bunica cu gură mare), spre sfârşitul colegiului te coţăi cu vreo colegă mieroasă, apoi facultatea la Oxford (de data asta nu ai mai scăpat, bunica a murit între timp) şi după masterat te întorci as în finanţe şi te bagă la o firmă de avocaţii
şi asociaţii ca stagiar, după care avansezi barosan, te numeşte şi
prin minister; între timp, din cele patru firmele la care
eşti asociat una dă faliment, două au contracte cât casa şi dau tunuri din
contractele cu statul, iar una a ajuns atât de grasă încât o vinzi pe bani grei, din care juma’ îi bagi în una din firmele rămase şi cu restul îţi mai iei două maşini de
lux şi un apartament în buricul Londrei şi o vilă lângă Avignon. Nevasta îţi
face al doilea copil, cel mare începe deja colegiul la Boston (bunica lui e
mama ta, care, dacă-ţi aminteşti, era să ţi-o facă la fel), divorţezi pentru că
ai reîntâlnit-la Innsbruck o pe colega din colegiu şi care acum este
corespondentă de presă la un ziar de finanţe din ţară şi la altul din New York,
necasta rămâne cu vila din Braşov şi apartamentul din Primăverii. La Cannes
faci apoplexie în pat cu secretara delegaţiei române, fugi în ţară şi mori la
Urgenţe, în salonul privat de la etajul patru.
Sau te poţi naşte
cu un cordon în jurul gâtului, să luneci pe vagin sau să te scoată prin
crestătura uterului, cu trei testicole sau cu buza descpicată, la maternitatea
din orăşel sau acasă înainte de sosirea ambulanţei.
Cât priveşte
muritul, masa e bogată. De infarct, în pat acasă, pe trotuar, la birou după
şedinţă (“meeting”-ul despre restructurare), ]njunghiat de un hoţ în faţa
blocului, călcat de tramvai cu plasa de roşii şi castraveţi, împuşcat într-o
sală de cinema din America, înecat, spânzurat, lovit cu bâta în cap, cu
rinichii blocaţi de septicemie sau puroiul care îţi sfredeleşte osul dinspre
mastoid spre creier, câzut cu avionul sau în explozia rachetei la rampa de
lansare.
