Am amânat două săptămâni cumpărarea biletului, ca să-l văd cu tot dichisul: la ora la care îmi convenea, pe un loc bun, în relief. Nu m-am uitat în gura celor care comentau negativ filmul pe forumuri. Iată-mă şi pe mine în rândul lor...
Pe scurt, un film care nu merita efortul de mai sus. O acţiune de 2 lei (sau de 2 cenţi), cu reţetar tipic american şi happy-end la fel de tipic (mi s-a părut chiar că întrevăd intenţia de a turna un al doilea film dintr-o serie – da’ parcă Cameron ne-a şi ameninţat cu aşa ceva – “sequel” îi zice în americană, şi bine îi zice).
Pentru un film lansat cu aşa tam-tam şi în care s-a investit timp de peste 10 ani, nici chiar efectele speciale nu sunt extraordinare, iar tehnica 3D pare să fie la nivelul celei din anii ’70, când am văzut primul film în relief realizat în Uniunea Sovietică.
Pieile albastre din film par de fapt avataruri ale unor piei roşii care luptă pentru terenurile de vânătoare, la care se mai adaugă şi niţică inspiraţie din Dinotopia în ceea ce priveşte dresarea zburătoarelor-taxi proprietate particulară.
Bineînteles că succesul de box-office se datorează reclamei imense, cu discursuri, trailere bombastice, coci-cole, altfel provocarea adresată de Cameron scepticilor înainte de lansarea filmului s-ar fi adeverit.
Oare o ajuta Cameron tribul Dongria Knodh să-şi salveze muntele de exploatatorii în căutare de bauxită? E adevărat că indienii ăştia nu sunt indieni-piei-roşii, dar poate că nici problema nu e greu de rezolvat: dacă oferă la schimb exploatarea Pandorei, reuşeşte să convingă Vendeta Resources Ltd. să nu bage săpăliga în muntele sfânt Niyamgiri şi a lui pădure vrăjită. Sau poate îi va fi teamă că oferă un precedent pentru cazul Roşia Montană, exploatat de Gabriel Resources Ltd. (bă, acum chiar pe toţi îi cheamă „Resources”- ce-i ăsta, un fel de nume de familie?).
Numai că în cel de-al doilea caz, tribul moţilor se mută pe planeta Pământ, adică în 
apartamente noi din Aiud şi Oradea.
Păi de, dacă Gabi Resources ar fi lucrat pentru corporaţia interplanetară RDA ar fi ştiut cum să-i ia pe băştinaşi: proteja frumuşel mediul de ajungea Hometree-ul exemplu ecologic pentru întreaga planetă, păstra tradiţiile etno ale Na'vi-ilor şi le făcea vile faine celor cărora nu le place la bloc, investea bugetul României pentru conservarea vestigiilor romane de la poalele Copacului Sufletelor, şi câte şi mai câte...Poate că le promitea şi un preşedinte şi un parlament tricameral, care să se unească între ei coadă-la-coadă, ca Ma’vii cu caii lor Pa’li.
Ca şi filmul lui Cameron, reclama lui Gabi a durat muulţi ani, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Totuşi, în tot acest timp cei doi nu s-au intersectat, astfel că Gabi Resources nu a trecut pe afaceri galactice şi nu a avut ocazia să-i momească pe Ma’vii. Din lipsă de conflicte, Avatarul s-ar fi scufundat ca un Titanic, iar eu aş fi economisit 13 euro.
Pe scurt, un film care nu merita efortul de mai sus. O acţiune de 2 lei (sau de 2 cenţi), cu reţetar tipic american şi happy-end la fel de tipic (mi s-a părut chiar că întrevăd intenţia de a turna un al doilea film dintr-o serie – da’ parcă Cameron ne-a şi ameninţat cu aşa ceva – “sequel” îi zice în americană, şi bine îi zice).
Pentru un film lansat cu aşa tam-tam şi în care s-a investit timp de peste 10 ani, nici chiar efectele speciale nu sunt extraordinare, iar tehnica 3D pare să fie la nivelul celei din anii ’70, când am văzut primul film în relief realizat în Uniunea Sovietică.
Pieile albastre din film par de fapt avataruri ale unor piei roşii care luptă pentru terenurile de vânătoare, la care se mai adaugă şi niţică inspiraţie din Dinotopia în ceea ce priveşte dresarea zburătoarelor-taxi proprietate particulară.
Bineînteles că succesul de box-office se datorează reclamei imense, cu discursuri, trailere bombastice, coci-cole, altfel provocarea adresată de Cameron scepticilor înainte de lansarea filmului s-ar fi adeverit.
Oare o ajuta Cameron tribul Dongria Knodh să-şi salveze muntele de exploatatorii în căutare de bauxită? E adevărat că indienii ăştia nu sunt indieni-piei-roşii, dar poate că nici problema nu e greu de rezolvat: dacă oferă la schimb exploatarea Pandorei, reuşeşte să convingă Vendeta Resources Ltd. să nu bage săpăliga în muntele sfânt Niyamgiri şi a lui pădure vrăjită. Sau poate îi va fi teamă că oferă un precedent pentru cazul Roşia Montană, exploatat de Gabriel Resources Ltd. (bă, acum chiar pe toţi îi cheamă „Resources”- ce-i ăsta, un fel de nume de familie?).
Numai că în cel de-al doilea caz, tribul moţilor se mută pe planeta Pământ, adică în 
apartamente noi din Aiud şi Oradea.Păi de, dacă Gabi Resources ar fi lucrat pentru corporaţia interplanetară RDA ar fi ştiut cum să-i ia pe băştinaşi: proteja frumuşel mediul de ajungea Hometree-ul exemplu ecologic pentru întreaga planetă, păstra tradiţiile etno ale Na'vi-ilor şi le făcea vile faine celor cărora nu le place la bloc, investea bugetul României pentru conservarea vestigiilor romane de la poalele Copacului Sufletelor, şi câte şi mai câte...Poate că le promitea şi un preşedinte şi un parlament tricameral, care să se unească între ei coadă-la-coadă, ca Ma’vii cu caii lor Pa’li.
Ca şi filmul lui Cameron, reclama lui Gabi a durat muulţi ani, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. Totuşi, în tot acest timp cei doi nu s-au intersectat, astfel că Gabi Resources nu a trecut pe afaceri galactice şi nu a avut ocazia să-i momească pe Ma’vii. Din lipsă de conflicte, Avatarul s-ar fi scufundat ca un Titanic, iar eu aş fi economisit 13 euro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu