Cum să-ţi tragi o secretară blondă

Ştiu, unii vor crede că am greşit titlul, care ar fi trebuit să fie ceva de genul: cum să i-o tragi secretarei blonde.
Pe scurt, este vorba despre un patron care şi-a angajat o secretară după placul inimii: adică să aibă de toate (corp, faţă, vârstă), dar şi un pic de minte şi vreo două boabe de engleză, ca să nu bată la ochi - cel puţin nu din prima - faţă de ceilalţi angajaţi, partenerii de afaceri şi, bineînţeles şi mai ales, faţă de soţie.
Următoarea fază a fost când să prindă momentul şi unde să-l prindă pe acesta, pentru a executa tragerea. Ceea ce s-a aranjat relativ uşor cu un "team building" organizat la Rucăr. Prima zi a fost de tatonare, a doua zi dragostea a trăznit fulgerător şi actul s-a consumat ;la un pahar de vorbă în camera patronului. Cu declaraţiile romantice de rigoare, pe care amândoi le declamau dar în care bineînţeles că niciunul nu credea.
Romanţa a continuat la Bucureşti, în garsoniera secretarei (numită între timp asistentă principală la micul departament de business & marketing - ce-o mai fi şi asta? - orişicât, suficient pentru ca bagheta magică să transforme garsoniera în apartament cu două camere.
Pe scurt, gluma s-a îngroşat, omul nostru, în ciuda vârstei fatale pentru amor, de 50 ani şi, nu avea de gând să înceapă o viaţă de la capăt. Însă nici domnişoara nu era gata să accepte un picior în partea dorsală, deşi dacă ar fi fost să fie aşa nu ar fi plecat de lângă iubit cu această parte dezgolită, cum am mai menţionat.
Acum eroul nostru nu mai trage nicio secretară, ci îşi trage cu pumnii în boaşele-i pofticioase. Este castrat psihic, poate să vadă şi zece dame din Play-Boy chemându-l între cracii goi, să înghită şi un bax de Viagra...Capac la toate, nevastă-sa aflase despre tărăşenie, culmea, când amorul era deja răcit ca bărbatul la şase minute de la ejaculare. Nici nu vreau să aflu ce s-a mai întâmplat, uite - îmi acopăr amândoi ochii de parcă m-aş feri de Bau-Bau!

Cum m-am destrăbălat la Amsterdam

Dacă eşti destul de tâmpit, intri în buticurile de pe Prins Hendrikkade.
În apropriere e Gara Centrală, iar vizavi de ea este Cartierul Roşu.
Fiind zi, mi-a fost ruşine să caut vreo cafenea, aşa că am intrat în buticul unor indieni.
Mi-au căzut ochii pe punga cu bomboane verzi din fotografie. “Bomboanele astea sunt refreshing, te umplu de energie.” mi-a ciripit ajutorul patronului, care veghea nu caclineţii să nu fure ci, cum mi-am dat seama prea târziu, ca să fure de la clienţi.
L-am întrebat dacă nu este făcătură. “Nu, nici vorbă!”.
Văzând că sunt interesat de “domeniu”, m-am condus la casierie, arătându-mi în vitrina din spatele pultului obiectul conic din a doua fotografie. „Salvia Divinorum”, scrie cu evlavie pe etichetă. “Asta este mai tare decât „iarba”, te face să te simţi bine şi să ai halucinaţii frumoase.
Dar nu o fuma decât acasă.”.
După ce am (fost) tapat (de) 20 Euro în prăvălia şmecherilor, am intrat în faimosul Red Light District.
Am trecut ca vântul, să nu mă înjure fetele dacă nu le răspund la chemările prin vitrină. Lumina roşie din interior nu reuşea să estompeze impresia că fetele sunt carne de vânzare, pereţii vitrinelor strâmte fiind acoperiţi cu faianţă albă, ca la abator. Preţurile variază între 50 şi 300 de Euro, după cum te mulţumeşti cu “o suptă scurtă” sau vrei să mai şi sforăi lângă aleasa pulii tale.
După aceea, am ajuns la Oude Kerke; tot drumul săltând printre dârele de pişat puternic mirositor de pe trotuar.
Cică este cartierul cel mai sigur din Amsterdam, foind de body-guards şi poliţişti, care îţi aruncă aparatul foto în primul canal dacă îndrăzneşti să faci vreo poză la gagice.
Dară poza asta cine o fi reuşit să o facă?
Poate chiar unul din bodygarzi, pentru ceva mălai în plus.

Da' ce-mi bat capul?! Poate la ora asta artistul e mort şi îngraşă peştii din canale.
Seara nu mai eram la Amsterdam, ci acasă.
Pe tren am dormit tot timpul, după ce am supt 4 bomboane din “cocaină” de la olandoindieni, cu un gust dulceag-amărui îndoielnic, visându-l pe Papillon fugind prin pădurea tropicală zile în şir, mestecând numai frunze de coca.
Pe la unu noaptea am aprins o ţigară din Salvia, după ce m-am asigurat că stau bine în scaun, fără pericol de a cădea de ameţeală, departe de balustrada balconului, ca să nu fiu ispitit să sar după năluci.
Momentul de ameţeală a fost scurt, adică doar cât să-mi dau seama că am fost înşelat şi cu “iarba”: aveam de-a face cu tutun de pipă ordinar.

Comparator de instrumente a l'ancien Google translate

Spre deosebire de penis, nu se poate compara circumferinta sau lungimea, şi nu puteţi face peeing concursuri cu ea. Femeile nu a verifica afară vaginul reciproc în sala de schimbare. Este întotdeauna ascunse de la vedere, biologic. Când femeile mergeţi la cumpărături pentru haine, ei nu cred că: are vaginul meu arată bine în acest sens.Dar, desigur, există o destul de vagin, a spus un prieten de sex masculin heterosexuali, care, de asemenea, a avut o intervenţie chirurgicală cosmetice (un loc de muncă nas). El a explicat ce este un "ugly" vagin este. Se pare ca ceva care în mod natural modifică după naşterea copilului, precum şi în procesul de imbatranire. Un "destul de" vagin, el a descris, este "mic, vizual îngrijite şi tuns".Are variază de la o cursa la alta? Da, a spus el. Cele mai frumoase pachet aparţine asiatici, şi anume orientali, din cauza "zona de par mici şi dimensiune".Deci, ce s-ar considera ca "punct de vedere fizic de prestigiu", într-o femeie: o fata draguta sau un vagin destul? Dupa un moment de ezitare, el a răspuns: "O fata draguta."