Huston, avem o problemă! La cap. Suntem în alertă de cutremur!

"În acest moment sunt îndeplinite condiţiile tectonice pentru producerea unui seism puternic. Anumiţi specialişti au dat ca 60% probabil ca anul acesta să avem un cutremur de peste 7 grade Richter în luna octombrie sau noiembrie”, a spus Emil Străinu.

În cursul acestui an, primarul general Sorin Oprescu a declarat de mai multe ori că trebuie să ne aşteptăm la un seism major în România în cursul acestui an. “Am văzut rapoartele specialiştilor în care se arată posibilitatea producerii unui cutremur în 2009, pentru că s-a depăşit termenul de 20 de ani”, susţinea primarul Capitalei, Sorin Oprescu. El a mai spus că are date conform cărora 500.000 de oameni ar putea muri, în Capitală, sub dărâmături."

Să vă reamintesc când au apărut aceste profeţii: 2009! Şi nici măcar în Haiti, ci în românescul ziar Libertatea, care şi-a luat luat liber la cap şi a publicat articolul nostradamic în iulie 2009 [ia d-aci!].

Să vedem şi profeţii. Pe unul din generali îl ştiţi foarte bine - mărşăluieşte la blindate cu Vanghelie.

În rolul lui Nostradamus - General doctor Emil Strainu , cercetător militar, specializat în radare, arme geofizice, climatologice şi fenomenul OZN. Printre cartile sale cu tematica OZN: OZN Universuri paralele, OZN in arhivele militare secrete [Editura Majadahonda!], Men In Black - Politia extraterestra, Serviciile secrete şi fenomenul OZN, cu Ion Tugui, Apocalipsa 2000, cu Sorin Topor, Războiul radioelectronic : Romania - Decembrie 1989 ; Kosovo - Iugoslavia 1999 şi, bineînţeles, paragraful cu 60% de mai sus. Probabil că cele 40% rămase au fost reportate pentru 2010 (sper să nu fi devenit eu prea profetic!).

Procentul profeţiei a urmat o pantă invers proporţională cu preţul apartamentelor la bloc. în 2008, dl. Hîncu estimase probabilitatea cutremurului la 50%, până la sfârşitul anului 2009. Titra Jurnalul Naţional în mai 2008, deşi în articol Hîncu zisese un an şi jumătate, maximum doi. Deci, dacă e să ne bucurăm de generozitatea numerică a d-lui civil Hîncu, în 18 mai 2010 (aşa prezic eu, ţinând cont de faptul că domnişoara Carmen Dragomir l-a intervievat pe Hîncu cu o zi înaintea articolului - aşa că dacă în noaptea de 18 pe 19 mai dormiţi pe spaţiul verde din faţa blocului şi nu se întâmplă nimic, să nu-l înjuraţi pe dl. Hîncu!).

Cel mai haios a fost când domnişoara Carmen i-a susurat freudian d-lui Hîncu: "Vă e frică de cutremur? ", acesta ar fi răspuns cu privirea tulbure: "Nu, pentru că ştiu dacă va fi sau nu. Mi-a fost frică acum, pentru că nu ştiam dacă era aici sau în Asia. Eram derutat."

Şi eu am fost derutat când am aflat că România şi Asia s-au mutat în Haiti.

Dacă vreţi green card - vă dau eu (vouă)!

Tot clicăind aiurea, mi s-a strecurat o pop-up pe computer, una din alea sâcâitoare care rămân şi după ce închizi toate browserele: cică să bifez pe una din cele trei poze afişate pe aia a preşedintelui SUA (Hillary, Bush, Obama). Bineînţeles că am clicăit pe Hillary (scuze domnilor americani, sper să nu vă atacaţi prea tare, dar, la urma urmelor, ce, voi ştiţi că România e un judeţ din Insula Şerpilor?).
Şi, bineînţeles că am primit felicitări că mă număr printre câştigătorii unui green card, trebuia doar să le dau adresa de email. Aşa că nu le-am dat adresa mea de anoniem.
N-am vrut să încerc să clicăi şi pe dl. Bush, pentru că nu aş fi ştiut ce să mă fac cu atâtea green carduri.
Aşa că dacă cineva vrea un green card gratis, să îmi scrie.

Homosexualii vor emancipare

Cineva trebuie să fie capul familiei, adicătelea, cum se zice, familia trebuie “să răspundă cu capul”. Adică, vrem, nu vrem, discriminare sexuală tot există, chiar şi în Occident. Aici, cineva trebuie să ia pumnul în gură când poliţia bate la uşă, şi se consideră că tot bărbatul trebuie să o ia, degeaba se face tapaj cu emanciparea. De fapt, aşa şi este normal dacă ţinem cont de muşchi.

Însă legalizarea încheierii actelor de stare civilă pentru cuplurile homosexuale (mariaj, întreţinerea copilului minor, etc.) a dus la mici complicaţii logistice: cine ia pumnul în gură în aceste cazuri? Mai ales când e vorba de fisc.

Belgia a ars două etape: 1) recunoaşterea oficială a concubinajului (ah, ce cuvânt, nedemn de-al mieu viers communist!), ca substitut al certificatului de căsătorie. El poartă numele de “ménage” (a nu se confunda cu “ménagerie”). A doua etapă – descâlcirea legislaţiei la cuplurile de homosexuali. Aici, s-a considerat că babele şi moşii au prioritate la dat cu băţul: